Gigantii industriei auto se lupta zilele acestea pentru supravietuire. Dupa cum decurg lucrurile, mai degraba par ca se zbat intre faliment si amanarea acestuia. Continentul nord american pare a fi cel mai afectat, insa Germania si Franta vine si ele tare din urma. Pentru constructorii japonezi, deocamdata, pare doar o chestiune de timp.


Producatorii americani de automobile au cerut senatorilor un ajutor de 25 miliarde de dolari pentru a nu lasa industria sa se prabuseasca si sa afecteze major economia tarii. Lui GM, Ford si Chrysler li s-a cerut insa o dovada a faptului ca merita acest ajutor si ca nu este doar pentru amanarea catastrofei. Unii analisti sustin ca daca managerierea ar fi fost buna si realista, atunci nici nu s-ar fi ajuns in aceasta situatie. Mai mult de atat, senatorii republicani sustin ca cifrele arata ca oricum nici nu prea ar mai fi loc pentru toti trei. Gigantii trebuie sa reziste, intr-un fel sau altul, pana in ianuarie, cand Congresul se va reuni din nou pentru a discuta problema. Atunci, ecuatia va include o majoritate democrata plus o noua administratie la Casa Alba.



General Motors, insa, a anuntat deja ca nu crede ca va mai rezista pana in Craciun, din cauza lipsei lichiditatilor. Si asta in ciuda vanzarii de luni a participatiei de 3% de la Suzuki Motor pentru circa 230 milioane de dolari pe bursa Nikkei. Cele 16.000 de actiuni nu au acoperit decat o mica parte din imensa pierdere de 2,5 miliarde de dolari din trimestrul trei. Compania ar avea nevoie de 10-12 miliarde din cele 25 cerute Congresului, urmand ca lunar sa fie cheltuite circa doua.


La fel ar putea cheltui si Ford daca i-ar fi acorate intre 7 si 8 miliarde de dolari. Constructorul a raportat pentru T3 o pierdere mai mica, 129 milioane de dolari. Acesta a recunoscut in fata senatorilor ca ajutorul guvernamental ar putea intari sectorul auto si ca industria ar putea face fata si fara el.
Ieri, Ford a vandut 20% din participatia de 30% din Mazda Motor pentru aproape 540 milioane de dolari. Constructorul japonez a anuntat ca va rascumpara doar circa 7% din actiuni. Interesant este ca Ford, cand a cumparat actiunile de la Mazda, a scapat producatorul nipon de un mare pericol. Acum s-a schimbat roata, compania americana putand fi salvata de banii din vanzarea participatiei sau doar sa amane falimentul.



Chrysler are si el nevoie de circa 7 miliarde de dolari. Directorul executiv Bob Nardelli a spus senatorilor americani ca ar fi in stare sa lucreze pentru un salariu anual de un dolar, numai ca ajutorul guvernamental sa fie acordat. Nu la acelasi angajament s-au putut inhama si sefii celoralalte doua companii. Cei trei producatori au impreuna circa 240.000 de angajati.



In Germania, Opel, ramura a GM, a anuntat ca va reduce semnificativ productia anul viitor si ca se gandeste la un program de lucru de 30 de ore pe saptamana. Dupa ce producatorul a cerut cancelarului german un ajutor de un miliard de euro, Angela Merkel a anuntat ca va da un raspuns inainte de decembrie si ca, daca va fi afirmativ, atunci va fi doar pentru ramura din Germania.


Volkswagen, insa, sta mult mai bine. Acesta si-a consolidat profitul in trimestrul trei cu 28%, pana la 1,2 miliarde de euro, fata de cele aproape 950 in aceeasi perioada a anului trecut.

Daca industria auto germana va intra pe teren nesigur, analistii sustin ca 100.000 de locuri de munca sunt sub semnul concedierii.



In celalalt colt al globului, cel mai mare producator japonez, Toyota, a anuntat o scadere a profitului pentru al treilea trimestru de 69 procente, pana la 1,4 miliarde de dolari. Vanzarile acestuia au scazut si ele cu 8% pana la 60 de miliarde. Productorul nipon se asteapta ca anul fiscal sa fie mult mai slab decat cel previzionat cu aproape 50%. Analistii considera ca acesta este practic victima propriului succes. Cu investitii si profituri mari, a devenit un peste mult prea mare pentru un lac prea mic. Un lac in care mult oxigen a fost consumat si de GM.


Mazda si Mitsubishi abia au facut un profit modest in ultimele sase luni. Prima a anuntat o crestere de doar doua procente, iar cea de-a doua o crestere mai mare, dar care, de fapt, reprezinta recuperarea pierderilor de anul trecut.